Schema functionala a calculatorului




Conform acestei scheme, calculatorul numeric conține următoarele unități funcționale:

• o unitate de memorie pentu a înmagazina datele inițiale, intermediare și finale ale problemei, precum și intrucțiunile care indică secvența calculelor;

• un dispozitiv aritmetic și logic necesar efectuării operațiilor aritmetice și logice;

• unul sau mai multe dispozitive de intrare/ieșire necesare comunicării din exterior cu calculator;

• un dispozitiv central de comandă și control care generează o succesiune de semnale de comandă necesare executării secvențiale a instrucțiunilor.

Dispozitivul aritmetic și logic dispozitivului central de comandă formează unitatea centrală de prelucrare a informației sau, mai pe scurt procesor.

1. UNITATEA CENTRALĂ DE PRELUCRARE (Central Processing Unit – CPU) sau PROCESORUL, este creierul calculatorului care coordonează şi controlează întreaga lui activitate.

2. MEMORIA INTERNĂ este locul în care sunt aduse programele şi datele pentru a fi prelucrate de procesor. Întrucât toate instrucţiunile şi datele sunt codificate într-o reprezentare binară, memoria va depozita secvenţe de biţi. Fiecare bit este reprezentat printr-un comutator electronic individual, cu două stări:
comutator ON – cifra binară 1;
comutator OFF – cifra binară 0.

3. UNITATEA DE INTRARE-IEŞIRE asigură comunicarea calculatorului cu mediul prin intermediul unor echipamente specializate, numite Dispozitive Periferice.

4. MEMORIA EXTERNĂ este un suport electromagnetic reutilizabil, pe care informaţia se păstrează codificat sub formă binară, prin magnetizarea particulelor feromagnetice după două direcţii de magnetizare, corespunzătoare celor două cifre binare